Scrisoarea a IIa a lui gAgarici

II. Voi, DINU-LE și alții…

Voi le dați “cursanților” iluzii, eu le dau Carte! Voi vă îngropați cursanții, eu îmi “ridic” elevii, chiar până la valoarea de parteneri de discuții, de idei și de sentimente, de egalii mei, în spirit. Acum doi ani îi certai și îi bălăcăreai în tot felul. Spuneai că “le trebuie cunoștiințe doar despre aparatul-chit și că nu merită niciun efort”. Îmi era rușine! Să-ți mai spun cum mă “înjurai” la terți? Niciodată, nici când ași fi avut motive nu v-am înjurat. Niciodată. Valoarea mea nu stă în înjurături. Care e valoarea ta?

Eu respect și îmi iubesc elevii, real și, în finalul absolut, eu sunt ei și ei sunt eu. Le dau libertatea, de om, de creație; sunt buni și devin “colegii mei”. Nu toți, pentru că dacă ar fi așa eu aș fi un geniu! De când sunt profesor, din 1977, am învățat de fiecare dată un lucru esențial: să fiu ca ei, să fiu cu ei. Pentru că și ei vor, îi “ridic de pe stradă” și fiecare devine “domnul” și/sau “doamna”, oameni de cultură, de cultura fotografiei, de pătrunderea tainei Privitului! De aceea, fiecare absolvent este egalul meu! Din cauza lor, în fiecare an, întineresc puțin. Ca Merlin!

Voi, Dinu-le sunteți, de fapt, într-un fel, analfabeți, or, un analfabet nu poate învăța pe alții alfabetul! Află că cea mai bună Școală este cea în care școlarul îl învață pe profesor! Sunt extraordinar că am acestă șansă, de la fiecare elev. Voi ați reprimat-o pentru că nu înțelegeți! Sunteți obtuzi!

Ar mai fi ceva: elevii, absolvenții sunt, multiplicat, chipul nostru. “Mai întâi instruieşte-te singur, apoi vei primi învăţătura de la alţii”( Johann Wolfgang Goethe). Vă “omorâți” cursanții cu “șuruburi, optici, mărci, șatăre, targături, fidbecuri, o.k.-uri” vă “răcoriți” pe bloguri cu inepții cretine și filosofii despre siajul fumului unei lumânări stinse etc. Vă gratulați pentru pozele tâmpite pe care le faceți, iar dacă, timid și cu sfială, pătrunde un începător în calea voastră îl rupeți și îl târâți prin noroiul sufletelor voastre. Voi nu învățați nimic și, de la an la an, sunteți mai răi și mai inculți! Sunteți “cititori de prospecte”. iar Lumea, sufletul oamenilor, sentimentele lor nu există! Pentru voi nu este decât “fotoșop”. Sunteți maeștii făcăturiilor, ai irealității, ai falsului! Vă prăvăliți viața în nuexistă și faceți pe Dumnezeu! În idoția voastră vă închipuiți că faceți Lumea, cu ceruri de plumb, cu ierburi schimonosite, fotoșop de inculți cu “răpirea din serai” în ochiul stang, în ochiul drept, în creer…

Sunt fericit, Dinu-le, pentru că sunt cinstit și pentru că fac fericiți atâți oameni, elevii mei! Și ei, mai departe pe alții… Fiecare elev al meu îi învață pe alții; mult, puțin, nu contează, o fac!

Ce faci tu pentru oamenii din jurul tău, altceva decât fecale pe o conductă comună cu cei cu care stai în bloc?

Sigur, absolut, mai și greșesc, sunt om, ca fiecare, dar erorile mele sunt prețul adevărului meu: absolvenții școlii! Absolvenți buni și fericiți de ei!

În fond, știi care este marea mea bucurie? Acestor oameni, elevii mei, absolvenții mei, în fața cărora, închipuit și metafizic, pot să stau în genunchi, merită, le dau cel mai frumos lucru din Lume: speranța!

Nu uita: elevul este chipul și asemănarea profesorului. Este statuia Lui!

Ai curajul să publici în blogul tău aceste “scrisori deschise”? Restul e minciuna voastră!

Gata!
P. A.